Isabela Vasiliu-Scraba

 

IMPRASTIEREA DRACILOR DIN CASA PUSTIE sau

Clonarea gândirii pe șablon prin hegemonia ideologică

 

Față de vremurile când numai institutele superioare se doreau a fi instrumente de dominare prin înrâurire politică, secolul trecut a adus noutatea mass mediei, mijloc de clonare a gândirii pe șablon, cu atât mai eficient cu cât reușește mai bine să anihileze dreptul constituțional al fiecărui om de a gândi diferit.

Pentru a putea mai bine controla mass-media, in România ocupată de armata Rusiei Sovietice s-a desființat multitudinea de edituri, de ziare si de cărti, eliminând din librării si din biblioteci mai toate scrierile rezultate din participarea nemijlocită a românilor la cultura europeană. Iar reacția firească de împotrivire la anularea forțată a libertății de gândire nu avea cum să vină de la mucoșii deveniți peste noapte universitari si nici din zona unde mass-media dirijată de la Kremlin clona gândirea materialist-dialectică în capul celor ce se pregăteau să devină specialiști în jongleria schiloadă a unei gândiri încătușate.

Impotrivire nu se putea ivi nici din foamea, frigul și schingiuirile de după gratiile unde se aflau vârfurile spiritualității românești, nici din repausul duminical al foștilor universitari deveniți gunoieri, barcagii, deratizatori sau muncitori necalificați în fabrici sau pe șantiere. 

Răspunsul românesc la mutilarea gândirii ce se petrecea în Tara subjugată s-a ivit numai prin scrierile celor aflați dincolo de lagărul comunist (Nicolae Herescu, Horia Stamatu, Vintilă Horia, Vasile Posteucă, Stan M. Popescu, George Uscărescu, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, etc.). Dar, pentru a nu submina prea tare dominația asupra mass-mediei instalată de-a lungul atâtor ani, cum bine se știe, libertatea de după 1989 a însemnat pentru majoritatea personalităților mai înainte citate întredeschiderea portiței din dos a literaturii române, cu retipăriri pe tăcute în tiraje minuscule si în condiții precare.  Ca urmare, clonarea gândirii pe șablon începută de ocupantul sovietic după ciopârțirea României s-a continuat fără nici o stavilă, de ca si cum decembrie 1989 n-ar fi existat.

In mod surprinzător, uniformizarea mediatică a gândirii am sesizat-o într-o carte (pe care autorul ei o crede revolutionară, si care în foarte multe privințe este remarcabilă, în ciuda faptului că este construită pornind de la niște premize întru-totul false. In volumul A DOUA SCHIMBARE LA FATA (Iasi, 2008), victimă (fără de vină) a indoctrinării post-decembriste, dl Theodor Codreanu avansează ideea că mutilarea spiritualității românești s-ar fi datorat în două rânduri «trădării intelectualilor», a doua oară după 1989 si prima oară prin acel colaboraționism al intelectualilor pe care îl tot proferează mass-media, prin lichele ce vorbesc de lichelism. Printr-o astfel de trădare, după august 1944 s-ar fi petrecut o primă «schimbare la față» a României. Or, nu astfel s-a schimbat Tara în acei ani. Cum bine se știe, cu acordul țărilor zise civilizate, după Yalta lui 1945, România a fost ciuntită, jecmănită, decapitată si transformată dintr-o țară liberă într-o « gubernie sovietizată » (apud. Virgil Ierunca).  România nu s-a schimbat cu acel prilej «la față», cum nu s-a schimbat «a doua oară la față», nici după abolirea comunismului. Pentru , după 1990, din punctul de vedere al culturii mediatizate, adică « oficial », nu s-a petrecut nici o schimbare. Din contră. Toți aleșii culturii comuniste au rămas în pozițiile dominante de dinainte de 1990, ceea ce l-a făcut pe dl Ion Varlam să vorbească in Pseudo-România –Conspirarea deconspirării (Ed. Vog, București, 2004) de perpetuarea dominației ideologice si după schimbarea de conținut ideatic a ideologiei post-decembriste.

Așadar, nici după cel de-al doilea război mondial, nici după «revoluția» din decembrie 1989, România nu a fost «trădată de intelectuali» si nici nu s-a « schimbat la față »(v. Theodor Codreanu, A DOUA SCHIMBARE LA FATA, Ed. Princeps Edit. IașI, 2008) . Adevărata ei față i-a fost văzută doar pe jumătate: după anii cinzeci, fără scrierile exilaților, iar după 1990 numai după imaginea confecționată de Patapievici, Ornea, Tismăneanu, Liiceanu, asidiuu mediatizată întru clonarea gândirii pe șablon.

Si cum astfel de clone apar chiar și în scrierile unor oameni a căror discernământ si dreaptă  judecată le-am admirat nu de putine ori, mai că ne vine să credem

în cifrul ezoteric propus de Vasile Lovinescu basmului în care personajul greșește când împrăștie dracii din casa pustie, din locul de care te puteai feri.