<<La Prima Pagina

Isabela Vasiliu-Scraba

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CONFIGURAȚII NOETICE

 

LA PLATON SI LA M. EMINESCU

 

         (Eseuri)

 

 

 

 

 

 

                                                                  "Orice a gîndit un om singur,

                                                                  fără s-o fi citit sau auzit de la alții,

                                                                  cuprinde o sămînță de adevăr".

                                                                                              M. Eminescu

 

 

 

C U P R I N S

 

1. CHEZĂSIA  ADUCE  NENOROC ?

         I. Un ghid inițiatic pe frontispiciul unui templu

         II. O formulă incompletă

         III. Oamenii nu pot păstra secrete

         IV. Cuvînt de întîmpinare din partea Zeului (Platon, CHARMIDES, 165 c)

         V. Continua căutare sugerată de crezul socratic (Platon, HIPPIAS MAIOR, 305 c

         VI. Un ultim "sfat" cu posibilele sale interpretări

         VII. Dificultatea perpetuării tradițiilor inițiatice

 

2.  CONFIGURAȚII  NOETICE  LA  PLATON.

         2.1. Două surse de îngreunare a înțelegerii filosofiei platonice

         2.2. « Unul » într-o multitudine

         2.3. Mesajul « celui de-al treilea om »

         2.4. Kant și Platon

         2.5. Parmenidele platonic și întrebările lui

         2.6. Reconstrucția unei lumi pre-existente

         2.7. Gîndul de care fuge Socrate

         2.8. Presupoziții în număr excedentar (Alain Séguy-Duclot).

         2.9. Un iscusit  adaos  într-o scriere platonică (I)

         2.10. Filosoful  și <<părerea celor mulți>>  (II)

         2.11. Replică ce stă în aer cînd nu este luată în brațe de comentatori (III)

         2.12. Locuri comune în ce privește neînțelegerea filosofiei platonice (L. Brisson)

         2.13. Ce spune Platon despre componența  lumii noumenale a Ideilor (Platon, PARMENIDE)

          2.14. Aristotel ..."platonicianul"

        

3. PERPETUAREA INTUIȚIILOR PLATONICE  ÎN  CREȘTINISM (Despre participare. Partea întîi)

         3.1. "Ei văd lucrarea dumnezeiască"

         3.2. Prima condiție a participării

         3.3. Cele ce descind din Binele Suprem (Platon, POLITEIA, cartea VI-a)

         3.4. Relația de dependență și sfîrșitul dialogului PARMENIDE

         3.5. Dincolo de existență

         3.6. Imanent și transcendent în filosofia platonică (L. Couloubaritsis)

         3.7. Ocol pe la Descartes: o inedită sinteză a participării

         3.8. « Parusia » și « koinonia »

         3.9. Al cincilea mod de cunoaștere (Platon, SCRISOAREA a VII-a, 342)

         3.10. Perpetuarea intuițiilor platonice în religia creștină și în filosofia lui Blaga

 

  4. CEA MAI DIFICILĂ PROBLEMĂ A PLATONISMULUI : PARTICIPAREA (Partea a doua)

         4.1. Probleme fundamentale de ontologie pură

         4.2. Teme recurente ale participării în filosofia platonică

         4.3. Dificultăți ale participării la "întregul"  Ideii

         4.4. Imaginea participării după modelul <<zilei>>, cu avantajele și neajunsurile ei

         4.5. <<Singularitatea>> Ideii

         4.6. Noutăți aduse de imaginarea participării prin metafora « vălului »

         4.7. "Fragmentarea"  virtuții. Regăsirea unității ei prin <<anamnesis>> (Platon, MENON)

         4.8. Relevarea doctrinei Unului/Multiplu privitoare la existențele eterne (Platon, FILEB)      

         4.9. Capcanele sumarei parafrazări (L. Robin)

         4.10. Întreita caricatură a participării la o multiplicitate lipsită de unitate

 

5. RECONSTRUCȚIA DISCURSULUI PLATONIC ASUPRA PARTICIPĂRII  (Partea a treia)

         5.1. Participarea la Ideea considerată ca o « totalitate de părți » (Rezumat)

         5.2. Noua cale de cercetare a participării: « elementul comun »

         5.3. Dificultăți în discernerea « elementului comun »

         5.4. Părăsirea « Teoriei Ideilor » odată ajunși în impasul nesfîrșitei reduplicări. Ideea nu poate fi o « unitate sintetică »

         5.5. Separarea « lumii noumenale » de « lumea fenomenală » anulează procesul  reduplicarii

         5.6. Dubla natură a celor ce participă la Idei

         5.7. Reapariția pluralității lipsite de unitate: ratarea participării

 

6. CEASUL CĂUTĂRII OBÎRȘIILOR (« LUCEAFĂRUL » LUI  EMINESCU)

 

7.  ESENȚA NOUMENALĂ A IUBIRII LA M. EMINESCU

 

8. INTERFERENȚA CULTURILOR ÎN LITERATURA EUROPEANĂ CONTEMPORANĂ

         Influențe românești în opera lui Eugen Ionescu.  Problema influențelor și riscurile ei.  Un caz exemplar de interferență culturală în spațiul european (Alexandru Ciorănescu).  Cîteva trăsături ale culturii europene.  Patru prieteni celebri: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran și Constantin Noica.  O modalitate improprie de a vedea opoziția Occident/Orient, cu recentele ei urmări.

 

9. POST- MODERNUL LIMBAJ DIN POST-TRANZIȚIE

 

Anexe:

         I.  CULTURAL INTERFERENCE IN PRESENT-DAY EUROPEAN LITERATURE

                   About Roumanian influences in Eugen Ionesco's work. The risks pertaining to the problem of influences. A paradigmatic case of cultural interference: Alexandru Ciorănescu. A few traits of the European culture. An erroneous understanding of the West/Est opposition. Four famous friends: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Noica. A recent consequence of the erroneous understanding of the West/Est opposition

        

         II. LES INTERFERENCES DES CULTURES DANS LA LITTERATURE

EUROPEENNE CONTEMPORAINE

                   Des influences roumaines  dans l'oeuvre d'Eugène Ionesco. Le coté risqué de la problématique des influences. Un cas paradigmatique de l'interpénétration des cultures européennes: Alexandru Ciorănescu. Quelques traits de la culture européenne. Une modalité impropre de voir l'opposition Occident / Orient. Quatre fameux amis: Mircea Eliade, Eugène Ionesco, Emil Cioran et Constantin Noica.  Une récente conséquence de l'usage impropre de l'opposition Occident / Orient

 

         III. ON THE NOUMENAL ATEMPORALITY OF LOVE

 

         IV. L'ESSENCE  NOUMENALE  DE L' AMOUR

 

Bibliografie selectivă

<<La Prima Pagina