Isabela Vasiliu-Scraba

<<La prima pagina     

Cuprins

 

I. De ce nu este totdeauna bine să fii în vogă (Alexandru Paleologu)........................................11

Heidegger și faima sa în momente improprii. Faima din motive improprii. O anchetă din vremea diri-jismului cultural. Cinismul unui Crohmălniceanu și rafinata batjocură a d-lui Paleologu la adresa prostiei ce se vroia instituționalizată.

II. Despre utilitatea rememorării trecutului ..............15

Un nou clișeu: «profesioniști ai lecturii». De ce își arogă împătimiții literaturii comuniste acest titlu. Mecanismul integrării în cultura comunistă. Spălarea creierelor prin rescrierea istoriei și culturii românești. Eugen Lovinescu -vedetă în cultura comunistă. Prestigiul european al lui Bazil Munteanu. Meandrele manipulării prin manuale de liceu de ieri și de azi. Ocultarea unei școli socio-logice unică în lume (Școala lui Dimitrie Gusti și a lui Mircea Vulcănescu). Imaginea filosofiei românești din perspectiva ocupantului sovietic. Mihail Roller despre statul «multinațional» român. Manipularea prin liste de scriitori valoroși de la Roller încoace.

III. «De ce nu a făcut Andrei Pleșu filosofie»............33

Debutul unui istoric de artă atras de spațiul contrariilor nescindate. Întîia dilemă: filosofie sau problematica sapiențială? În căutarea unui guru. Deziluzia școlirii la Păltiniș. Moralist după căderea în dizgrația P.C.R. Dilematică descindere în orizontul culpabilizărilor: «cei care nu sînt cu noi sînt cu noi». Incolorii perverși ai minimalismului moral. Un studiu de 20 de pagini, neprețuit vestigiu din etapa filosofică a unui «angelolog» fost ministru. Îngerii, oglinzile (după Dan Botta) și riscul dezinteresării de filosofia românească. Oglindire și rugăciune la Mircea Vulcănescu. Dilema unui discipol: «omulețul» Noica, un mare / sau inexistent maestru. Ipocritul de anvergură al minimalismului moral.

IV. Originalități «filosofice»: dl. Sorin Alexandrescu despre “paradoxul” român..................................49

«Incolorii perverși» din România interbelică. Mistica numărului șapte și o hermeneutică de două parale

V. «PATAPIE-viciul» (român?)...............................51

Un refugiu polonez și o viață de securist. Culmi ce pot fi atinse post-mortem. «Incolorii perverși» într-o nouă înfățișare.

VI. Cum se fabrică o carte de succes: «Ușa interzisă» de Gabriel Liiceanu...........................................55

O mare operă literară (Luntrea lui Caron de Lucian Blaga) și o încercare de plasare a ei «pe portița din dos a adevăratei literaturi». Constantin Noica în Epistolar și la Păltiniș. Celebritatea pe seama altora și alte strategii de succes. Iubirea -tardivă și cioraniană - ca instrument de salvare.

VII. O carte ignorată: «Scurtă călătorie în Grecia», de Ion Papuc..........................................................61

Vina de a fi fost și poet. Succesivele finisări ale unei capodopere. Ion Papuc - o mare victimă culturală a mafiilor literare.

VIII. Asimilarea motivului «Don Quijote» (Anton Dumitriu)...........................................................65

Un membru corespondent al Academiei Spaniole. Don Quijote și Alexandru Popescu-Telega trecuți la index după 1945. Reapariția lui Cervantes în librăriile române după un sfert de veac. Anton Dumitriu despre oglindirea cea fără de sfârșit a unei lumi de-a-ndoaselea. Adevărul în veșminte de batjocură. Don Quijote, umbră purtătoare de idealuri platonice.

IX. Teme și strategii ale spiritualității românești din exil  (Horia Stamatu și Constantin Amăriuței)............73

Din graiul lor scriitorii nu pot fi exilați (Nicolae Herescu). Exilul interior trăit în țară (Ion Caraion). Timpul intensiv  al literaturii exilului. Magia poeziei religioase a lui Horia Stamatu. Eseistica sa. Uni-tatea culturală europeană din folclorul comparat. Gigantismul autenticului Păcală (apud. H. Stamatu). Transfigurarea ideatică a spiritualității populare românești în metafizica lui C-tin Amăriuței: «starea de dor» și «starea de urât».

X. Ce poate ieși din asceza dorului (Constantin Amăriuței).........................................................93

O metafizică românească scrisă în exil (C-tin Amăriuței). Mihai Eminescu, cunoașterea poetică a Stării dintâi și a stării pre-ontologice. Veșmântul noematic al unui termen eminescian (Mircea Vulcănescu). Drama metafizică a creației lumii într-un mit românesc. Gospodăria cerească din haosul primordial. «Cartea Facerii» și cunoașterea despăr-țitoare de lume. Dumnezeu coboară în lume: Starea dintâi ca justificare ontologică a Creației.

XI. Incursiuni în spiritualitatea ortodoxă (Andrei Scrima)............................................................109

Dl. Virgil Ierunca despre tânărul Andrei Scrima. Un titlu pretențios: «Timpul rugului aprins». Scrisoarea călugărului rus Ivan Kulîghin în două traduceri. «Paradoxia metafizică» din realitatea necreată a harului divin. Mărunt pretext pentru o mare hermeneutică. Izbânda exilului românesc visată de criticul literar Virgil Ierunca.

XII. Istorie trucată în loc de filosofie sau Prejudecăți în lipsă de judecăți..............................................117

Sumară cartografiere a trucajelor istorice. Așa-zisa filosofie a unui fost nomenclaturist din profitocrația comunistă. Blajina «ahoretie» a lui Constantin Noica și a poporului român. Posibilul mai presus de real în filosofia religioasă a lui Mircea Vulcănescu. Intuiția unui eseist (Dan Botta) pasionat de Platon. Nesemnificative povești istorice pentru un tânăr stalinist ajuns la vârsta senectuții. Cutremurătoarea lor semnificație pentru unul dintre Brătieni.

XIII. O nouă rubrică a cenzurii............................129

Manevre de subminare a identității culturale românești prin liste de cărți interzise după 1945 de ocupantul sovietic. Memorie culturală «conta-minată»: cenzura într-o carte divulgând cenzura. Intoleranții adoră toleranța celorlalți și abuzează sistematic de ea (apud. Lucian Blaga).

XIV. Paradigme ale devierii (Tardive lovituri duș-manului de clasă)........................................137

Ironii (ne)disimulate și căutarea începuturilor. Lupta de clasă în lichidarea culturii și a mediului academic românesc. Scânteietoarea generație 1927. Mircea Eliade (și Mircea Vulcănescu) despre Stelian Mateescu. O tardivă (dar zguduitoare) victorie în lupta de clasă și eroul ei: Florin Faifer.

XV. «Cu Mircea Eliade poți vorbi despre orice» (Horia Stanca)............................................................145

Fața mediatizată a omenirii și optimismul de paradă. Amintirile unui fost atașat de presă (Horia Stanca). La Legația României în grija lui D.C.Amzăr. Mircea Eliade și «insolația eminesc-oceanică». Ceva despre arta poetică a lui Mihai Eminescu în anul 2000, anul «Eminescu».

XVI. Principii «actuale» în critica literară..............155

Critica tânără în căutare de noi ideologii. “Extra-literarul” în comunism și după. Mircea Eliade într-o bio-bibliografie cenzurată. Suporturile ideologice pentru eliminarea marilor valori culturale româ-nești după 23 august 1944. “Megatendința” post modernă și relansarea în orizontul culpabilizărilor.

XVII. Colegul nostru Femios, poetul (Nichita Stănescu despre artele poetice)......................................165

“Dacă n-aș fi fost poet, aș fi putut fi un mare filosof” (Nichita Stănescu). Repovestindu-l pe Homer. Femios și arta supraviețuirii prin cuvânt. Ce se feresc a spune analiștii politici de azi. O profesiune de natură monadică. Final “greșit” hermeneutizat.

 

 Bibliografie ...................................................173

 Indice de nume...............................................183

De aceiasi autoare...............................................189