<< La prima pagina

Isabela Vasiliu -Scraba

 

 

 

 METAFIZICA  LUI  NAE  IONESCU,

ÎN  UNICA  ȘI  ÎN  DUBLA  EI  ÎNFĂȚIȘARE

 

 

 

 

 

"Nae Ionescu adulmecă tăcerea și ne îngăduie să presimțim ce autenticitate îl bîntuia "

                                                        Andrei Scrima

 

 

 

 

C U P R I N S

 

cap. 1. O nevinovată EROARE A LUI MIRCEA ELIADE ȘI NEBĂNUITELE EI URMĂRI

            "Căderea în Cosmos" și deconstrucția modului obișnuit de filosofare. Mircea Eliade și Mircea Vulcănescu despre gîndirea naeionesciană în jurul problemei "căderii în Cosmos". Publicațiile academice ale lui Nae Ionescu și ale lui Heidegger. "Legenda" lui Nae Ionescu și predilecția lui M. Eliade pentru publicistica Profesorului său. "Ne-am odihnit în Eliade".

 

 cap.2. "CĂDEREA ÎN COSMOS" (I). ROBIA IDENTITĂȚII EU=EU ȘI CUNOAȘTEREA IZVORÎTĂ DIN IUBIRE

            Nae Ionescu, doctor în fundamentele logice ale matematicilor, dar și un fin cunoscător al problemelor religioase. Opțiunea pentru perspectiva creștină asupra condiției umane. "Legea omului" înainte și după cădere. Cunoașterea-stăpînire. Thomism, augustinism și esența creștinismului după Nae Ionescu. Iubirea ca "act de cunoaștere" și ca "impuls creator". Trăirea traductibilă în forme conceptuale este cunoaștere.

 

cap. 3. "CĂDEREA ÎN COSMOS" (II). SEMNIFICAȚIA EXISTENȚIAL-METAFIZICĂ A PRINCIPIULUI CREȘTIN AL IUBIRII ("Ordinea mîntuirii" și "ordinea moralei")

            "Omul-maimuță" postulat de știință și omul de după căderea în păcat.         O încercare de manipulare prin intermediul unui Nae Ionescu înțeles în mod precar. Domeniul simplei filantropii și iubirea de la om la Dumnezeu, ținînd de "ordinea mîntuirii". Nimic mai omenesc decît iubirea aproapelui. "Renunțarea la sine" față de "iubirea de sine". De ce a fost nevoie de întruparea Logosului.

 

cap. 4.  "CĂDEREA ÎN COSMOS" (III). DEOSEBIREA, CU VALENȚE MITICE, DINTRE DOUĂ ATITUDINI ÎN FAȚA VIEȚII

            Cartea I-a a Bibliei și condamnarea atitudinii active a omului. Pedepsirea omului să fie, după putințele sale, creator. Atitudinea metafizică apuseană avînd la bază "pretenția creatoare a omului" duce către idealism și panteism. Noi valențe interpretative ale mitului păcatului originar. Metafizica răsăriteană axată pe problema salvării. Pedepsirea omului prin efortul necesar spre a redobîndi trăirea contemplativă. "Iubirea care înseamnă acțiune este o falsă interpretare a iubirii și o falsă înțelegere a creștinismului". O aparență de "viabilitate"  amintind de acel Platon istoric, bine mediatizat, "pe care-l întind filologii în toate părțile". "Existența trăită" și "existența cunoscută".

 

cap. 5."Cogito ergo sum". RAȚIUNEA, JUDECĂTOR ȘI LEGE

            Contactul cu realitatea pe o cale mediată. Spiritul metafizic apusean definit prin tentativa aristotelismului de a transforma orice judecată într-o judecată predicativă. Autonomia gîndirii. "Cogito ergo sum" într-o nouă interpretare. Deosebirea dintre poziția lui Descartes și poziția Fericitului Augustin față de "cogito ergo sum". Calapoade ale gîndirii aritmetice în disoluția spiritului metafizic apusean. Hermeneutică franceză contemporană în marginea conceptului de "eu" la Descartes (Giles Deleuze și Felix Guattari).

 

 cap. 6. Originalul demers al gÎndirii metafizice a lui Nae Ionescu la cursuRILE de "istoriE" A LOGICII SAU DE  "istoriE" A metafizicii

            O operă filosofică a cărui autor nu și-a făcut niciodată o problemă din publicarea ei. Istoria logicii ca pseudo-activitate filosofică și ca dramă spirituală a cugetului omenesc. Istoria metafizicii într-o multiplă abordare. "Fiecare este singur în fața realității". Nae Ionescu a adus un ton nou în Universitate. Efervescența spirituală în perioada de debut a tînărului Cioran. În ce fel trebuie studiată istoria logicii și istoria filosofiei.

 

cap.7. RAPORTAREA La TIMP A METAFIZICII

            Lumea conceptelor și lumea esențelor eterne. Latura mistică a metafizicii după exclusiviștii rațiunii. Falsificarea, prin unilateralitate, a raționalismului adevărat. "Nu există activitate omenească mai legată de personalitate decît cea a filosofării". Realitatea istorică a metafizicii și noiciana "limitație care nu limitează" ilustrînd mișcarea liniară de succesiune a teoriilor din știință. Raportarea la timp a metafizicii într-o prezentare mai puțin obișnuită. Teza despre "Yoga. Originile misticii indiene" a fost oare o dovadă a curentului mistic încurajat de Nae Ionescu? Resorturile care duc la adoptarea "modei" sectelor religioase. Ce a înțeles îngrijitorul cursului din "realitatea istorică a metafizicii". Diferența de nivel dintre gîndirea lui Nae Ionescu și grila de lectură a îngrijitorilor cursurilor sale.  

 

cap. 8. fundamentarea metafizicii ființei

            Metafizica - necesitate lăuntrică de formulare conceptuală a unor experiențe. Raționalismul "cu care misticismul a fost întotdeauna în cea mai rodnică pace". Participaea și bipolaritatea subiect/obiect al cunoașterii metafizice. Contingența realității indică lumea transcendenței. Ființa ce-și capătă identitatea și unitatea proprie prin participare, față de "existența" din scrierile anticilor. Ființa ca subiect metafizic. Felurile de a fi ale ființei și Unu/Multiplu din dialogul Parmenide. Subiectul metafizic ca suport al unor întîmplări prin care, într-un fel, ființa "nu este".

 

cap. 9. O METAFIZICĂ CU DOUĂ ÎNFĂȚIȘĂRI

            "Fiecare poartă un călugăr mort în suflet". Mîntuirea în veac, "prin cultură",  poziție magic-panteistă. Soluțiile metafizice sunt "relative sub specie eternitatis". Un "alt fel" de cauză și Dumnezeul lui Platon. "Ființa pur și simplu este mai mult decît cea mai înaltă formă a ființei". Metafizica "lui Ulise" -viziune totală și de maturitate asupra existenței. Comunitatea de destin a nației. Metafizica "lui Ahile" -transfigurarea unei vieți încheiate în floarea vîrstei. Momentele fundamentale ale raportului nostru cu transcendența.

 

cap. 10. EXCURS DESPRE EXISTENȚĂ

            Conturarea unei metafizici a ființei și problema realităților metafizice. Semnificația conceptului de existență. Tendențioasa alegere a titlurilor pentru cursurile lui Nae Ionescu. Kant, ornitoringul și Umberto Eco. "În sine existența nu poate deveni obiect; cel mult poate deveni subiect: ceva la care altceva se raportează". Plecînd de la percepții, nu se poate face deosebirea între ceea ce există ca urmare a unei percepții și ceea ce există realiter.

 

cap. 11. Unitatea ființei. Un obscur pasaj din discursul platonic asupra "Unului" Și considerațiile lui Nae Ionescu despre "nimic"

            Experiența imediată pe care o implică trăirea metafizică. Discurs asupra unității ființei. "Altceva" care devine "nimic". Un pasaj concluziv complet neînțeles din Parmenidele platonic. "Dumnezeu și fudarea adevărului sunt fapte corelate". Descartes și Sfîntul Anselm. Ca și actul religios, trăirea metafizică este un "act noetic".

 

cap. 12. FIINȚA -"INSTRUMENT DE IDENTIFICARE PENTRU EXISTENȚĂ"

            Un punct de vedere contrar idealismelor de orice formă. Idealismul transcendental a suscitat mereu nevoia exprimării unor alte opinii. Poziția lui Nae Ionescu față de cele susținute de Kant. Luînd contact numai cu realitatea, "noi nu putem să depășim timpul". Timpul  metafizic și formulările aforistice naeionesciene pentru viziunile sale revelatoare de esențe.

 

cap. 13.  EDITAREA CURSURILOR LUI NAE IONESCU 

            Restabilirea textelor inițiale ale cursurilor lui Nae Ionescu editate între 1941 și 1944. Discuțiile în marginea celor gîndite de Nae Ionescu. Teoria hegelienă despre "discuția ideală".  Diferența calitativă a îngrijirii cursurilor lui Nae Ionescu înainte de 1944 și după 1989. Imposibilitatea de a înțelege gîndirea lui Nae Ionescu la absolvenții "școlilor de spălare și de pervertire a creierelor". O greșală de editare perpetuată în cele patru ediții post-revoluționare a Prelegerilor de filosofia religiei (1924-1925). Recunoașterea de forme semănînd între ele - performanță a dresajului de animale și a "specialistei" Marta Petreu.

 

cap.14. GÎNDIREA filosoficĂ A LUI NAE IONESCU ȘI AMBALAJUL ÎN CARE ESTE EA OFERITĂ CITITORILOR

            Adăugarea de titluri și subtitluiri -modul cel mai simplu, mai eficient și mai sigur de coborîre a nivelului unei opere filosofice pînă la pragul de înțelegere al editorului ei. Alte riscuri ale fragmentării unei opere filosofice (Exemplul împărțirii dialogului platonic Parmenide). O regulă de citire rapidă și condițiile ei de valabilitate. Ultima operă filosofică a lui Nae Ionescu, întregul ei organic și arbitrara ei divizare. Primejdii ale gîndirii de care Nae Ionescu îi învăța pe tineri cum să se ferească. "Singularitatea", "unicitatea" lui Dumnezeu, la Nae Ionescu și la Platon.

 

Anexa I: SUB PRETEXTUL UNOR ZVONURI...

 

Anexa II: THE TWO ASTECTS OF NAE IONESCU'S METAPHYSICS

             

BIBLIOGRAFIE

<< La prima pagina