ISABELA VASILIU-SCRABA

 

Inspirația angelică

a d-lui Andrei Pleșu

     «Neamul românesc, ca și alte popoare subjugate de Soviete, riscă să devină, culturalicește,  un popor de hibrizi»

Mircea Eliade

 

Pe 15 august 2001, când a fost pus în situația de a ține o conferință la Lucerna, dl Andrei Pleșu a avut inspirația să spună că vine din «Țara lui Dracula» (1), că evreii și nemții ar avea un același înger păzitor, pe Arhanghelul Michael (p. 166), cu toate că alte surse susțin că Dumnezeu ar fi avut grijă să distribuie fiecărui popor în parte câte un înger păzitor - ceea ce lui, “ca bun valah” (p. 111), i-a părut «indiciul unei exagerate democrații»-,  și că Dumnezeu, pentru sine, ar fi păstrat responsabilitatea poporului Israel (p. 165). Publicului  elvețian venit  să asculte muzică simfonică, în același moment de mare inspirație, i-a mai spus că națiunile ar forma deocamdat㠓un cor în deriv㔠ca efect al stridenței naționalismului fiecăreia, dar că, “potrivit  tradiției”, reunificarea planetară va fi să stea fie sub semnul muzicii celeste a corurilor îngerești, fie sub semnul unei limbi vorbite de toată lumea: ebraica (p. 171). Posedat de aceași «inspirație angelică» (sau de un același «daimon» interior cu misiunea strategică de a-l po-meni pe mediatizatul vampir), fostului ministru de externe nu i-a trecut prin gând să înfățișeze România în acea conferință de deschidere a unui Festival de muzică simfonică drept țara care i-a dat pe George Enescu, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Dinu Lipatti, Lola Bobescu, George Geor-gescu sau pe Gheorghe Zamfir.

Și totuși, autosugestionându-se că vine din «Țara  lui Dracula», informația astfel oferită s-a integrat perfect discursu-lui său despre îngeri, ivit din tot felul de dileme și derapaje  semantice.

Dacă ar fi să ne luăm după «marșul cosmic»  al bio-bibliografiei trecută în pagina a doua a cărții sale intitulate Despre îngeri (Editura  Humanitas, București, 2003) unde a inclus conferința despre națiuni și muzica lumii, am vedea că dl. Andrei Pleșu nu se crede un simplu «participant la istoria divină» (p.120). El se mai închipuie pe sine “filosof al religiilor”.

«Aflat sub patronaj celest», întâi și-a  cultivat interesul pentru angelologie de îndată ce  a descoperit că  Dumnezeu-Unul se adresează multiplicității create prin intermediul altei multiplicități, tot create (p. 121). Angelolog auto-declarat din timpul primului său portofoliu ministerial, filosof al religiilor ar fi devenit, probabil, de când citează ce ar fi scris Platon despre îngeri, știut fiind că Platon nu a scris niciodată despre așa ceva. 

Dar pentru pasionatul «angelolog», atunci când Platon vorbește despre «dai-monul» lui Socrate, filosoful grec s-ar referi, fără cel mai mic dubiu, la «îngerul păzitor» al lui Socrate. La fel, tot despre îngeri ar trata Platon când consemnează răpirile extatice ale lui Socrate, sau când consideră că partea rațională a sufletului omenesc este înaripată. Cum s-ar putea găsi o mai bună dovadă că Platon a fost și el angelolog?

Când dl. Andrei Pleșu mai pune la bătaie mulțime de alte informații despre îngeri culese din egiptologie, neoplato-nism, freudism, augustinism, tomism, iudaism, islamism, creștinism, etc., poate susține cineva că nu are habar de istoria religiilor? După cum notează în auto-prezentarea sa de la începutul cărții, chiar a predat istoria religiilor când, în calitate de auto-declarat specialist-angelolog, a vorbit studenților despre îngeri la Facultatea de Filosofie din București, la niște cursuri  care nu țin nici de știință (oricât de ocultă ar fi ea), nici de filosofie, nici de teologie (2).

Mircea Eliade, -ca să ajungă să devină un mare filosof al religiilor, membru a cinci Academii și profesor honoris cauza a zece Universități, cu dotarea sa excepțională (atât de prompt sesizată de profesorul său, Nae Ionescu) și cu strălucitele sale studii de filosofie -, a trebuit să se formeze și să se afirme într-o țară liberă și într-o perioadă de mare efervescență culturală, înconjurat de prieteni de talia unui Mircea Vulcănescu, Petre Țuțea, Emil Cioran, Petru Comarnescu,  etc. Dar, mai ales, renumitului istoric al religiilor i-a fost nespus de necesară o muncă imensă, concretizată în 40 de volume de operă științifică și 20 de volume de operă literară.

Pentru a fi și el răsplătit cu un noian de titluri academice, angelologului  Andrei Pleșu i-a fost suficient㠓înșurubarea” în politică (3), și o «divagație sprințară» cu îngeri dreptaci și stângaci imortalizată într-un singur volum de 280 de pagini (4).

 

Note

 

1. v. Andrei Pleșu, Despre îngeri, Ed. Humanitas, București, 2003 p. 160.

2. O idee despre ce a predat, imediat după 1990,  dl A. Pleșu despre îngeri la Facultatea de Filosofie din București își poate face oricine, citind cursurile sale cuprinse în volumul Despre îngeri (Editura Humanitas, București,  2003).

3. Din exil, Mircea Eliade descria epoca «ocupației comuniste» a țării sale drept «vremea sterilizării spirituale prin distrugerea sistematică a elitelor și ruperea legăturilor organice cu tradițiile autentic naținale».

4. Volumul Despre îngeri (Ed. Humanitas, București, 2003) reia în Addenda (p. 253-281) studiul:  “Îngerii. Elemente pentru o topologie a proximității”, publicat și în vol.: Limba păsărilor (1994). La acest studiu (foarte premiat) ne-am referit în cele scrise în volumul nostru intitulat CONTEXTUALIZĂRI (Ed. Star-Tipp, Slobozia, 2003, p. 33-48), cap. „De ce nu a facut Andrei Plesu filozofie”, care se poate citi pe internet la pagina web http://www.geocities.com/isabelavs